Buletin naval (decembrie 2017): despre oferta Naval Group pentru România

Pe 5 decembrie 2017, RumaniaMilitary a fost invitată la o conferinţă de presă susţinută la bordul fregatei franceze de clasă „La Fayette”, F-714 „Guepratte”, sub auspiciile Ambasadei Franţei în România.

Cu această ocazie, am aflat primele veşti despre oferta Naval Group pentru programul corvetelor, program aprobat de Parlament anul acesta, în valoare de 1,6 miliarde de euro.

Un prim amănunt care mi-a atras atenţia a fost faptul că vorbim de o ofertă comună, Naval Group / MBDA, dar şi de suportul total de care se bucură această ofertă din partea guvernului francez. În acest context, cred că merită amintit faptul că România şi Franţa au încheiat un parteneriat strategic bilateral, consemnat prin „Declarația comună privind instituirea unui Parteneriat strategic între Franța și România”, declaraţie semnată la 4 februarie 2008, la București, de către președintele de atunci al României, Traian Băsescu și președintele de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy.

Aşa cum mă aşteptam, Naval Group oferă României corveta Gowind 2500, într-o configuraţie foarte interesantă, francezii venind cu ce au ei mai bun prin curtea şantierului. Astfel, foarte pe scurt, vorbim de o navă având un deplasament de 2500 de tone, o lungime de 102 metri, o lăţime de 16 metri şi un pescaj de 5,4 metri. Autonomia navei este de 4500 Mm la o viteza de 15 Nd sau 21 de zile, viteza maximă declarată fiind de 26 Nd. Echipajul de bază este format din 65 de marinari însă nava este prevăzută să acomodeze încă 15 militari.

Corvetele Gowind se fac remarcate prin designul cu pronunţate caracteristici stealth, catargul unic ce integrează toţi senzorii navei (ne putem aştepta la produse Thales – Smart S, STIR), secţiunea (blocul) acestuia integrând şi Combat Information Center (CIC), dar şi prin propulsia diesel – electrică (tip CODLAD – Combined Diesel Electric and Diesel), un atu important în vânătoarea de submarine. De altfel, navele sunt prevăzute atât cu sonar în chilă (Kingklip) cât şi cu sonar tractat (Captas 2).

Helipadul şi hangarul navei pot primi un elicopter cu o masă de până la 11 tone, hangarul fiind construit astfel încât să faciliteze utilizarea de UAS – Unmanned Aerial Systems.

Sistemul de management al luptei propus este Setis, un produs Naval Group şi Thales, utilizat pe scară largă de marina franceză şi nu numai. Setis este un sistem cu arhitectură deschisă, user-friendly şi uşor de actualizat, utilizat pe Gowind şi pe FREMM, sistem cu care francezii încearcă să se impună în faţa mult mai titratului Tacticos.

Armamentul cu care corvetele Gowind sunt înarmate în mod uzual este unul de provenienţă MBDA, constând în două lansatoare quadruple de rachete anti-navă, Exocet MM40 Block 3 şi un VLS prevăzut cu 16 rachete antiaeriene VL Mica la care se adaugă cele două lansatoare triple de torpile (MU90), un tun naval Oto Melara de 76 mm amplasat în turela din prova, dar şi 2 turele Nexter Narwhal cu tunuri de 20 mm.

Din perspectiva modernizărilor ulterioare ar merita precizat că navele pot fi înarmate şi cu rachete antiaeriene Aster 15, în număr de 16, nava venind din ce am mai văzut eu prin poze cu ceea ce pare a fi un VLS Sylver.

Echipamentul de război electronic (în versiunea vândută Egiptului) este alcătuit din (iertată fie-mi romgleza): Vigile 200 Tactical R-ESM System (cu capabilităţi ELINT), Altesse Naval C-ESM, ambele produse Thales şi Sylena MK2 decoy launcher system, un produs Lacroix Defense, ceva asemănător puteţi vedea într-una din pozele de mai jos de pe „Guepratte”.

După un început timid, corveta Gowind pare să aibă un succes deosebit la export, Naval Group având comenzi ferme pentru 12 nave, la care se adaugă două opţiuni din partea Emiratelor Arabe Unite care au comandat pentru moment doar două nave.

În condiţiile proiectului iniţial de hotărâre de guvern Naval Group n-ar fi avut nicio şansă, însă recentele modificări aduse acestui proiect de hotărâre dau şanse semnificative de reuşită producătorului francez. Pe scurt, cerinţa principală din punct de vedere tehnic este să avem un producător care să construiască navele într-un şantier românesc, să fie membru NATO/UE şi, la data începerii procedurii, să fi lansat la apă, în ultimii 15 ani, cel puţin o navă de minim 1600 de tone (indiferent că vorbim de fregate sau corvete) cu capabilităţi depline în cel puţin două medii de luptă. Aceste condiţii lărgesc foarte mult aria potenţialilor participanţi, nefiind exclus să vedem la licitaţie majoritatea marilor constructori navali din Europa pentru că, în opinia mea, în acest caz vorbim de o afacere europeană.

Sperăm să revenim curând cu mai multe informaţii despre oferta Naval Group pentru România dar şi cu mai multe detalii despre condiţiile asocierii sale cu SN Constanţa, avem ceva promisiuni în acest sens.

Un fapt pe care-l consider îngrijorător este însă „disclaimer-ul” pe care l-au introdus cei de la MApN în procedură, conform căruia, autoritatea contractantă nu va fi răspunzătoare în cazul în care nu sunt identificate fondurile necesare acestui proiect. Sună cunoscut? Pentru cei interesaţi, procedura pe larg aici

În final, nu pot să nu-mi exprim admiraţia pentru „Guepratte”, o navă concepută la începutul anilor 1990, dar care arată ca şi cum ar fi ieşit mai ieri de pe planşa arhitecţilor navali. Moment în care mi-a venit o idee absolut năstruşnică: ce-ar fi dacă, atunci când francezii le vor înlocui cu FTI, ne-am înscrie şi noi pe listă pentru două bucaţi? Evident, echipate cu un VLS Sylver capabil să lanseze Aster 15… Dar să ne trezim din visare!