Partea a IIa
Modernizarea fregatelor Type 22R: CMS-ul
Cel mai celebru dintre CMS-uri
Elementul central, la propriu si la figurat, al oricarei nave de lupta moderne este si cea mai des trecuta cu vederea componenta de pe lista de achizitii: CMS-ul (Combat Management System / Sistemul de Conducere a Luptei, in traducere libera).
CMS-ul integreaza controlul sistemelor de armament cu suportul pentru afisarea situatiei tactice, avand componente ce asigura comanda, controlul si comunicatiile necesare indeplinirii misiunilor de lupta.
Fara CMS, o nava militara ar fi doar o colectie de echipamente functionand independent, disparat, cu o probabilitate foarte mica de a face fata unui scenariu de lupta complex.
Pe langa importanta functionala, alegerea CMS-ul este relevanta din cel putin alte doua motive: politic si financiar.
Primul aspect e important avand in vedere ca diferiti integratori/constructori navali prefera anumite CMS-uri, in cazul fericit cand exista o asemenea “lista scurta” si optiunile nu sint limitate la unul singur. Alegerea contractorului principal este deci legata extrem de puternic de alegerea CMS-ului.
Cel de-al doilea punct, care decurge din primul, e ca odata ales constructorul, modificarea CMS-ului pentru a corespunde complet cerintelor particulare ale fiecarui client implica negocieri serioase si cheltuieli pe masura, neexistand practic nici o alternativa comerciala.
Motive destule pentru ca alegerea CMS-ului sa fie tratata cu cel putin aceeasi importanta atribuita selectarii sistemului de rachete AA, de exemplu.
De la stadiul initial de sisteme de conducere a focului, facand legatura intre senzorii de urmarire a tintei si tunurile sau rachetele anti-aeriene, CMS-urile au evoluat prin integrarea datelor de la radarele de cercetare cu raza lunga, ca apoi sa adauge interfete de control spre toate sistemele de armament (AAW, ASW, MCM, etc), comunicatii si razboi electronic.
Un exemplu tipic de evolutie in timp a unui asemenea sistem este venerabilul SAAB 9LV, CMS care este in continuare “pe val” fiind instalat pe un numar mare de platforme si tinut in permanenta relevant prin modernizari succesive.
Fiind la origine un FCS pentru lupta anti-aeriana, 9LV a avut o prima perioada de glorie in anii ’80-’90, avand succese inclusiv la export.
9LV
Varianta cu cea mai mare raspandire a fost Mk3, un CMS cu o arhitectura clasica, bazata pe un sistem de operare real-time proprietar (OS-9) si pe limbajul de programare a aplicatiilor Ada, favorit in mediul militar la acea data.
Dintre succesele la export obtinute de 9LV Mk3 pot fi mentionate instalarea pe fregatele MEKO de clasa ANZAC si pe navele daneze multirol Flyvefisken (StanFlex 300), despre care am amintit deja aici, ambele exemple fiind extrem de importante pentru dezvoltarea lui ulterioara.
Un caz de integrare care a decurs fara probleme este cel al fregatelor ANZAC, CMS-ul reutilizand o buna parte din codul dezvoltat pentru navele daneze insa fiind nevoie de modificarea lui suplimentara pentru a satisface complet cerintele australienilor, care includeau interfata cu radarul de cercetare aeriana de productie americana SPS-49, rachetele SeaSparrow dar si cu sonarul ambarcat, sistemul de comunicatii compatibil Link11 si cel EW. Integrarea a impus deci dezvoltarea de cod Ada, din cele 1,3 milioane de linii de cod ale 9LV Mk3, 250.000 necesitand a fi modificate si 150.000 fiind complet noi, SAAB lucrand pentru asta cu partenerul sau australian, CSC.
Ca o paranteza, in anii ’80 Ada era pozitionat ca limbajul de programare favorit pentru aplicatii critice, inclusiv cele cu specific militar. Calculatoarele de bord ale avioanele supersonice dezvoltate in acei ani, Eurofighter Typhoon, Gripen si F-22, rulau cod scris in Ada. Totusi, in anii ’90, s-a inregistrat o miscare de abandonare a Ada in favoarea altor limbaje, de exemplu F-35 folosind mult mai comunele C/C++.
Ceea ce a omorat Ada nu are legatura cu performanta in sine ci cu ceva mult mai banal: costul de dezvoltare. Ca limbaj mai putin intalnit, relativ specializat, Ada nu s-a bucurat de o baza prea larga de programatori, majoritatea acestora orientandu-se spre limbaje care le ofereau mai multe perspective, inclusiv in afara domeniului militar, de nisa.
Anii ’90 au adus o dezvoltare exploziva in domeniu si lipsa programatorilor (dar si salariile mari cerute de cei deja experimentati) au dus la reconsiderarea prioritatilor si, pe motiv de costuri, limbajele mai raspandite in mediul civil au inceput sa fie utilizate si in domeniul militar.
US Navy, de exemplu, recomanda suplinirea si inlocuirea Ada cu Java si C++ pentru dezvoltarea CMS-ului Aegis, in cadrul modernizarii distrugatoarelor Arleigh Burke existente cat si pentru noile Zumwalt.
Miscarea spre o arhitectura deschisa, mai putin proprietara, nu a scapat danezilor care desi au cooperat cu SAAB pentru dezvoltarea 9LV Mk3, au cerut in mod expres pentru modernizarea clasei Flyvefisken un CMS mai flexibil si mai modern, contractul fiind obtinut de Terma.
Noul CMS s-a numit C-Flex (construit pe baza T-Core) si se bazeaza pe sisteme de operare Sun Solaris si Windows 2000 in locul OS-9 si pe Java (unele aplicatii critice fiind scrise in C/C++) in locul Ada.
Printre avantajele trecerii la T-Core, danezii mentioneaza renuntarea atat la sistemul de operare proprietar cat si la componentele fizice dedicate in favoarea unora disponibile comercial.
Console C-Flex
C-Flex a inregistrat la randul sau succes la export fiind cumparat inclusiv de Romania, pentru a fi instalat atat pe MAI 1105 Stefan Cel Mare cat si pe fregate.
Daca din unele comunicate reiesea selectarea C-Flex pentru a fi instalat pe toate cele trei fregate din dotarea Romaniei, doar despre Marasesti este sigur ca a primit pana acum CMS-ul danez. Totusi, cele doua T22 au instalate lansatoare de contramasuri electronice Terma SKWS, reprezentand componenta C-Guard a C-Flex.
C-Guard
Cat despre Marasesti, Terma a subcontractat realizarea interfetelor de conversie analog/digital pentru conectarea la senzorii radar de tip sovietic companiei Syscom 18, la instalarea C-Flex contribuind si Navtron Constanta.
T-Core nu este folosit doar ca suport pentru CMS-ul naval C-Flex, putand sa asigure inclusiv componenta de comanda si control a apararii anti-aeriene. Sistemul este folosit in cadrul DALLADS (Danish Army Low Level Air Defense System) pentru controlul lansatoarelor portabile Stinger si a fost integrat cu sistemul IRIS-T SLM, sub numele C3 BMD-Flex, functionalitatea sa fiind deja testata in poligon, experiment despre care am amintit aici.
Aparitia competitorului Terma a fortat SAAB sa reactioneze cu 9LV Mk3E (Enhanced), in esenta urmand aceeasi traiectorie prin renuntarea la componentele software si hardware proprietare si trecand la un sistem de operare Windows NT insa pastrand mediul de programare Ada si C.
9LV Mk3E a fost instalat atat pe ultimele fregate ANZAC cat si pe corvetele Visby. SAAB a castigat de asemenea contractul pentru modernizarea in continuare a fregatelor ANZAC australiene, urmand sa furnizeze o versiune modificata local a 9LV, ASMD.
Urmatorul pas al 9LV in urmarirea C-Flex a fost natural, renuntarea la Ada si adoptarea Java/C++, lucru care s-a intamplat cu introducerea 9LV Mk4, adoptat deja pe fregatele thailandeze Naresuan.
9LV Mk4
Un succes surprinzator dar extrem de important din punct de vedere comercial a fost selectarea Mk4 pentru a fi baza unui nou CMS produs de Lockheed Martin Canada, numit CanACCS-9LV(Canadian Advanced Command and Control System-9LV) folosit pentru modernizarea fregatelor canadiene Halifax.
Lockheed Martin este astfel intr-o situatie inedita, avand cel putin doua familii diferite de CMS-uri, 9LV si Aegis. Asta daca se considera CMS-ul instalat de Lockheed pe LCS, COMBATSS-21, ca fiind derivat din Aegis, altfel ar fi vorba de trei produse separate.
Suportul comercial al Lockheed va intari pozitia 9LV si viitorul se anunta foarte bun, in vizor fiindmodernizarea fregatelor ANZAC ale Noii-Zeelande.
9LV CMS
Un concurent de temut al 9LV si C-Flex este Thales TACTICOS, CMS cu o istorie bogata si o pozitie dominanta, ce se bazeaza pe cota de piata a navelor militare detinuta de Thales .
O comparatie intre cele trei sisteme, desi oarecum depasita acum, asa cum reiese din perspectiva americana:
Sursa: UNMANNED SURFACE COMBATANT, Considerations for Concept Exploration – NAVAL POSTGRADUATE SCHOOL, MONTEREY, CALIFORNIA
Probabil ca daca studiul de mai sus ar fi refacut luandu-se in considerare ultimile evolutii, clasamentul ar arata diferit.
E foarte probabil ca cele trei sisteme, desi nu sint singurele pe piata (BAE CMS-1, Selex ATHENA, EADS ANCS sau IAI CMS fiind alti concurenti), sa se gaseasca pe primele pozitii pe lista de preferinte pentru modernizarea fregatelor Type 22 romanesti.
Daca nu apar surprize, posibile oricand, CMS-ul Type 22R ar trebui sa fie unul din cele de mai sus.
The post Modernizarea fregatelor Type 22, la ce ar trebui sa ne asteptam appeared first on Romania Military.