PACE PRIN PUTERE (partea 3)

Am vazut in capitolul anterior cum se decoleaza asistat de pe portavion. Dar, asa cum zic legile simple ale fizicii, tot ce zboara trebuie sa coboare. Ca urmare, ne oprim asupra modului cum se face aterizarea pe portavion…

24 IULIE 2003 -FA-18 PRIMA ARESTARE

Aterizarea aeronavelor clasice se face doar asistat, cu ajutorul a ceea ce americanii numesc “arresting gear” (uzual li se spune cabluri de franare sau cabluri arestoare). Acest mecanism consta in 3-4 cabluri de franare din sarma de otel cu diametrul de 5cm (depinde de marimea pistei de zbor, pe portavioanele clasice grosimea cablurilor poate avea doar 3,50 cm diametru), dispuse perpendicular deasupra puntii de zbor la inaltimea de 5-10-15 cm (spre exemplu, pe unicul CVN european, cablurile sunt dispuse la aproximativ 10 cm deasupra pistei). Aceste cabluri sunt extrem de rezistente. Cablurile dispun la capete de scripeti, pliandu-se/depliandu-se rapid, opirea facandu-se prin intermediul unor pistoane hidraulice de franare situate sub puntea de zbor –franarea se face progresiv pentru a nu avaria structura aeronavei, oprirea fiind lina (acestea pot cantari si 43 de tone).

USS Ronald Reagan are trei cabluri de franare tip Mark 7 Mod 3 dispuse doar pe puntea spate/pupa, acestea stopand in doar doua secunde o aeronava de 23 de tone ce aterizeaza la viteza de 240 km/h, in doar 90/100/104 m (spre exemplu, o “Super Viespe” vine la aterizare cu motorul la 70%-80% din putere pentru a se putea inalta rapid in caz de ratare a agatarii cablurilor. In momentul atingerii pistei de zbor si in cazul agatarii cu succes a cablurilor, aeronava decelereaza automat, puterea motorului fiind redusa cu 70%-80%, operatiune ce se face automat de catre computerul de bord, dar se poate face si de catre pilot prin actionarea manselor. Procedura e una de siguranta, potential periculoasa, si se invata, initial, exersand multe ore pe simulator). Aceste cabluri, la intindere maxima, pot absorbi energia de 64,40 MJ. Pentru a usura decolarea-aterizarea, puntea spate e dezaxata cu 5◦ fata de axul longitudinal al navei. Dupa stoparea aeronavei, cablul poate fi operat din nou in doar 20 de secunde si, de regula, pilotii sunt antrenati sa “prinda” cablurile 2 si 3 pentru a reduce riscul ratarii aterizarii.

„Arestarea” Viespii

Exista la bordul portavioanelor, doar ca masura de siguranta in caz ca o aeronava rateaza prinderea cablurilor arestoare, o plasa de siguranta elestica realizata din material sintetic, plasa numita si “bariera” (nu din otel, pentru a nu se avaria fuzelajul. De regula plasa are 4,50 m lungime, aceasta “prinzand” aeronava la nivelul fuzelajului si a aripilor. Plasa se ridica de catre echipaj in maxim 3 minute, operatia fiind facuta inainte ca aeronavele sa-nceapa aterizarea. Tot inainte de aterizarea aeronavelor, deflectoarele de jet de pe punte sunt coborate si sistemele hidraulice securizate –aceste deflectoare sunt numite Jet Blast Deflectors/JBD/Deflector de Jet. Deflectoarele sunt ridicate hidraulic in spatele aeronavei inainte ca aceasta sa decoleze, suportand temperaturi extrem de ridicate datorate jetului reactiv. Dupa fiecare decolare acestea sunt coborate pentru a fi racite automat cu apa de mare), aceasta fiind dispusa aproape de capatul pistei, fiind ridicata doar in caz de nevoie, insa e ultima sansa de a opri aeronava sa nu “zboare” peste bord. De regula, pilotul care rateaza “agatarea” cablurilor cu carligul/carligul de apuntare (o tija/bara retractabila prevazuta cu carlig, dispusa la partea posterioara a fuzelajului, aceasta tija masoara aproximativ 2 m lungime. Tija de prindere e rezistenta la soc si oboseala, aceasta se coboara hidraulic inainte de aterizare. Ca fapt divers, o aeronava Boeing F/A-18F Super Hornet, biloc, a executat pentru prima oara decolari/aterizari pe un portavion –este vorba despre USS John C.Stennis/CVN-74, Clasa Nimitz –in ianuarie 1997. Prima escadrila US Navy certificata pentru operarea F/A-18E/F Super Hornet a fost VFA-115, spre sfarsitul anului 2000. Acestei escadrile ii revine onoarea utilizarii pentru prima data in lupta a “Super Viespii” –USS Abraham Lincoln/CVN-72, 6 noiembrie 2002, Irak, distrugand cu 4 bombe Mark 82GP/227 kg echipate cu Joint Direct Attack Munition/JDAM/chit ce transforma o bomba neghidata intr-una ghidata, INS/GPS -instalatii SAM. Pilotii US Navy si echipajele portavioanelor numesc ratarea agatarii cablurilor arestoare –“Calul naravas”), cupleaza fortajul repetand aterizarea. Dupa oprirea aeronavei, carligul de prindere al aeronavei se ridica automat, operatia putand fi comandata si de catre pilot Aceste cabluri au o anumita durata de viata (se inlocuiesc cam la 125-150 de “arestari”), pot fi schimbate rapid de catre echipaj, operatia durand maxim 2-3 minute, fiind prevazute cu cuplaje.

Oricum, tehnologia e pe cale sa se schimbe, noile portavioane nucleare sunt prevazute cu Advanced Arresting Gear/AAG si, se pare, ca US Navy doreste inlocuirea vechilor Mark 7 cu noul sistem. AAG e proiectat sa “aresteze” inclusiv UAV-uri, necesita intretinere redusa, are greutate redusa si capacitate de auto-diagnosticare, bazandu-se pe motoare cu inductie liniara. Ca tehnologie e similar EMALS, descris in capitolul anterior, fiind dezvoltat tot de catre compania General Atomics. Sistemul a fost testat la sol pentru prima data de catre US Navy in colaborare cu compania producatoare, la Joint Base McGuire-Dix/JB MDL (baza comuna. Include mai multe baze apartinand USAF, US Navy si US Army. Aceasta baza, infiintata pe data de 1 octombrie 2009, e operata in comun de catre USAF/Baza Aeriana McGuire, US Army/Fort Dix si US Navy/Naval Air Engineering Station Lakehurst), fiind situata la 29 km sud-est de Trenton/New Jersey. Aici isi desfasoara activitatea peste 44.000 de militari din cadrul USAF, US Navy, US Marines, US Coast Guard, dar si personal civil. Baza se intinde pe mai mult de 32 de km, infrastructura si echipamentele de-aici valorand aproximativ 10 miliarde de dolari), pe data de 31 martie 2016. Aeronava de test a fost un F/A-18E Super Hornet –se pare ca pana-n prezent s-au facut 537 de teste. AAG e un sistem modular, integrat, automatizat si digitalizat ce-si face debutul in US Navy cu USS Gerald R.Ford/CVN-78. Este capabil s-a faca fata tuturor aeronavelor prezente si viitoare din dotarea US Navy si, conform producatorilor, “reprezinta o tehnologie foarte avansata”. N-am nicio indoiala ca asa si e, proiectarea si testarea durand peste 6 ani!

USS Ronald Reagan cu toata familia pe punte

USS Ronald Reagan/CVN-76 are urmatoarele caracteristici: portavion Clasa Nimitz, cu propulsie nucleara ce utilizeaza sistemul CATOBAR/Catapult Assisted Take Off But Arrested Recovery/Decolare Asistata cu Catapulta si Apuntare/Aterizare Asistata cu Cabluri de Franare; greutate maxima 113, 600 de tone; lungime: totala 332,80 m/linia de plutire 317 m; suprafata puntii, aproximativ 2 hectare/20.000 mp/0,02 kmp/200 ari. Puntea perfect plana este acoperita cu o vopsea speciala anti-patinaj, ce mareste aderenta pneurilor aeronavei usurand franarea; pescaj: maxim 11,30 m-12,50; latime: totala 76,80 m/linia de plutire 40,80 m; propulsie: doua reactoare nucleare Westinghouse A4W, tip PWR (despre reactoare nucleare dezvoltate pentru US Navy am vorbit, pe larg, intr-un articol anterior), fiecare generand 104,40MW (se preconizeaza ca la putere maxima, fiecare reactor ar putea furniza 550 MW, suficient pentru alimentarea cu energie electrica a unei localitati cu 225.000 de locuitori –foarte posibil sa fie asa, insa date certe nu exista din motive de confidentialitate), 140.000-150.000 CP. Interesant este faptul ca personalul ce se ocupa de intretinerea si supravegherea reactoarelor nucleare de la bordul portavioanelor are statut special, acesti oameni sunt specialisti in fizica nucleara, foarte probabil ca unii dintre ei sa fie chiar angajati civili proveniti de la compania producatoare (incert).

Durata minima de functionare a reactoarelor fara inlocuirea combustibilului nuclear e de 20 de ani (spre exemplu, in 2014, US Navy a platit pentru inlocuirea combustibilului nuclear la USS George Washington/CVN-73, suma de 1,85 milioane de dolari, aceasta operatiune se face doar de catre echipe speciale si-n deplina securitate. Ca fapt divers, portavionul frantuz are doua reactoare K-15, ce furnizeaza 150 MW fiecare, botezate de catre echipaj “Adyton” si “Xena”, aceste reactoare furnizeaza suficienta energie pentru un oras cu 100.000 de locuitori)/4 turbine cu abur General Electric ce furnizeaza 280.000 CP (260.000 CP/190 kW conform altor surse)/4-8 generatoare electrice (generatoare antrenate de forta aburului, acesta fiind furnizat de catre reactoare. Se pare ca nava poate naviga in caz de oprire de urgenta a reactoarelor, cu ajutorul a 4 generatoare diesel-electrice, fiecare putand furniza peste 4400-4500 kW) ce furnizeaza fiecare 8000 kW –energie electrica furnizata fiind suficienta pentru alimentarea unui oras cu 100.000 de locuitori; 4 elice din bronz cu 5 pale, avand diametrul de 6,40 m si greutatea de 30 de tone; 2 carme cu lungimea de 8,80 m si latimea de 6,70 m, greutate de 50 de tone; viteza maxima 56-59 km/h, foarte probabil si mai mult; durata de viata operationala preconizata a navei, minim 50 de ani.

Se pare ca reactoarele, pompele si tot ceea ce tine de propulsie se afla pe puntea nr.4 –pe aceasta punte, din motive evidente, accesul este limitat, normele de securitate ce privesc lucrul cu atomul sunt certificate de Departamentul Energiei (United States Department of Energy) si supervizate in cadrul US Navy de catre Director of Naval Reactors/NR (un departament special in cadrul Guvernului ce vegheaza la buna functionare, coordonare, supraveghere, operare, etc a tuturor reactoarelor nucleare aflate pe navele Marinei, a tuturor programelor de cercetare-dezvoltare a noi reactoare, a laboratoarelor de cercetare si a unitatilor de productie. Este singura entitate ce tine legatura cu Departamentul Energiei. Acest departament se subordoneaza Chief of Naval Operations/CNO/Seful Operatiunilor Navale, numirea sefului departamentului facandu-se de catre Pentagon –astazi, in aceasta functie se afla Vice-Amiralul James F.Caldwell Jr.); echipaj: undeva la 6000 de oameni. Uzual, la bord se gaseste: componenta navala – 3200 de oameni/componenta aeriana -2480 de oameni; nava inmagazineaza provizii pentru minim 90 de zile pe mare, asta in conditiile in care, zilnic, sunt servite 18.150 de mese. De meniul echipajului se ocupa 70 de bucatari profesionisti, ajutati de catre 100 de marinari, impartiti in 5 ture. Sala de mese functioneaza non-stop, munca e titanica pentru a hrani mii de oameni dar vitala pentru intretinerea moralului; nava dispune de instalatii de desalinizare/purificare a apei de mare, ce furnizeaza la capacitate maxima 400.000 L de apa in 24 de ore.

Aceste instalatii produc 15.000 L de apa potabila, cantitate suficienta pentru consumul a 2000 de locuinte; nava are 30.000 de becuri pentru iluminat, 2120 km de cabluri electrice si cabluri cu fibra optica, 1400 de telefoane, 14.000 de fete de perna si 28.000 de cearceafuri. De asemenea, la bordul portavionului se gasesc facilitatile obisnuite ale unui mic oras, precum: un oficiu postal cu cod propriu; un minimarket; post TV si radio; ziar; o biblioteca; un spital dotat cu clinica stomatologica si sala de operatii, totul la cel mai inalt nivel de dotare (hmm, majoritatea spitalelor de la noi nici n-au astfel de dotari. Si vi-o spun in cunostinta de cauza!); doua saloane de coafura-cosmetica. Surse US Navy sustin ca doar hrana echipajului costa zilnic aproximativ 250.000 de dolari. Se preconizeaza ca anual, operarea acestui portavion costa US Navy cel putin 160 milioane de dolari, si-asta pe timp de pace; puntea de zbor are 4,5 acri/18.211 mp; autonomie nelimitata; aeronave ambarcate maxim 90 –avioane si elicoptere; nava transporta intern aproximativ 12 milioane de litri de combustibil (cel mai probabil 11.356.235 L. Combustibilul este destinat generatoarelor diesel-electrice, aeronavelor de la bord si navelor din escorta).

Escadrilele ambarcate pe portavion sunt numite Carrier Air Wings/CVW, misiunea acestora, conform US Navy, e: “Efectuarea de operatiuni de razboi de la bordul portavionului, acordand asistenta in planificarea, controlul si coordonarea razboiului aerian. Aripa de Aviatie de la bordul portavionului indeplineste urmatoarele misiuni: interceptarea si anihilarea aeronavelor si a rachetelor inamice indiferent de clima si conditiile meteo; stabileste si mentine superioritatea aeriana in zona de operatiuni; apara portavionul si gruparea de lupta a acestuia in fata amenintarilor venite din aer, de pe apa, de sub apa si de la sol; localizeaza si anihileaza tinte aflate la sol, pe apa, sub apa sau in aer, tinte ce pun in pericol utilizarea libera a marii (de regula, portavionul si gruparea sa de lupta, pe timp de pace, stationeaza in apele international, neavand nevoie de permisiunea tarilor riverane pentru zborul aeronavelor proprii in zona –ceea ce se numeste in termeni diplomatici, “drept de survol”. Categoric, portavionul e teritoriu american, orice atac la adresa acestuia inseamna declaratie de razboi –toti bambiducii stiu asta, chiar daca se lauda ca-l fac praf oricand, sau, asa cum zic mereu iranienii si nord-coreenii “se v-a lasa cu represalii”. Datorita faptului ca-s teritoriu suveran american -unii analisti considera portavionul ca fiind cel de-al 51-lea stat component a-l SUA -o astfel de nava se deplaseaza liber oriunde in lume prin apele international. In caz de criza majora, la bordul portavioanelor se gasesc inclusiv diplomati si experti in dezamorsarea conflictelor/tensiunilor); executa misiuni de sprijin ale fortelor proprii sau in folosul celor aliate, inclusiv in profunzimea teritoriului inamic, dispunand de aeronave capabile sa asigure toata gama de misiuni specifice –razboi electronic, recuperare-salvare, interdictie aeriana, razboi antisubmarin, avertizare timpurie, etc. Practic, un portavion este o mare baza aeriana plutitoare, Aripa de Aviatie ambarcata fiind comandata de catre Commander, Air Group/CAG, acesta fiind ofiter superior din randul US Navy, US Marines (poate fi chiar si pilot naval), din staff-ul sau facand parte 16-20 de ofiteri. US Navy are astazi operationale 10 CVW, dupa cum urmeaza:

E-2C Hawkeye+E-2D Hawkeye

– CVW-1, se compune din 9 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea AB –deviza lor e “Primii si Cei Dintai”. Opereaza pe USS Theodore Roosevelt/CVN-71, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Oceana/Virginia, baza aero-navala fiind activa din 1943. CVW-1 se compune din 9 escadrile: VFA-11/Strike Fighter Squadron 11, botezati “Red Rippers”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-136/Strike Fighter Squadron 136, botezati “Knighthawks”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-211/Strike Fighter Squadron 211, botezati “Fighting Checkmates”, zboara F/A-18F Super Hornet; VMFA-251/Marine Fighter Attack Squadron 251, botezati “Thunderbolts”, zboara F/A-18C Hornet; VAW-125/Carrier Airborne Early Warning Squadron 125, botezati “Tiger Tails”, zboara E-2D Hawkeye; VAQ-137/Electronic Attack Squadron 137, botezati “Rooks”, zboara EA-18G Prowler; VRC-40, Fleet Logistics Support Squadron 40, botezati “Rawhides”, zboara C-2A Greyhound; HS-11, Helicopter Anti-Submarine Squadron 11, botezati “Dragonslayers”, zboara SH-60F Seahawk; HSM-46, Helicopter Maritime Strike Squadron 46, botezati “Grandmasters”, zboara MH-60 Seahawk.

Aripa s-a nascut pe data de 1 iulie 1938, fiind atasata portavionului USS Ranger/CV-4 si desemnata oficial Air Group Ranger. Poarta denumirea de Carrier Air Wings ONE/ CVW-1 din data de 20 decembrie 1963;

CVW-2 PE USS RONALD REAGAN IN 2014

– CVW-2, se compune din 9 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NE –deviza lor e “Pentru Libertate, Noi Luptam”. Opereaza pe USS Ronald Reagan/CVN-76, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Lemoore/California, baza aero-navala fiind activa din 1961. CVW-2 se compune din 9 escadrile: VFA-2/Strike Fighter Squadron 2, botezati “Bounty Hunters”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-137/Strike Fighter Squadron 137, botezati “Kestrels”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-192/Strike Fighter Squadron 192, botezati “Golden Dragons”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-34/Strike Fighters Squadron 34, botezati “Blue Blasters”, zboara F/A-18C Hornet; VAW-113/Carrier Airborne Early Warning Squadron 113, botezati “Black Eagles”, zboara E-2C Hawkeye; VAQ-136/Electronic Attack Squadron 136, botezati “Gauntlets”, zboara EA-18G Prowler; VRC-30, Fleet Logistics Support Squadron 30, botezati “Providers”, zboara C-2A Greyhound; HSC-4, Helicopter Sea Combat Squadron 4, botezati “Black Knights”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-78, Helicopter Maritime Strike Squadron 78, botezati “Blue Hawks”, zboara MH-60R Seahawk.

Aripa s-a nascut pe data de 1 mai 1945, fiind atasata portavionului USS Midway/CVB-41 si desemnata oficial Carrier Air Group 74/CVBG-74. Poarta denumirea de Carrier Air Wings TWO/ CVW-2 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-3, se compune din 10 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea AC –deviza lor e “Battle Axe” (Topoarele de Lupta). Opereaza pe USS Dwight D.Eisenhower/CVN-69, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Oceana/Virginia, baza aero-navala fiind activa din 1943. CVW-3 se compune din 10 escadrile: VFA-32/Strike Fighter Squadron 32, botezati “Fighting Swordsmen”, zboara F/A-18F Super Hornet; VMFA-312/Marine Fighter Attack Squadron 312, botezati “Chekerboards”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-37/Strike Fighter Squadron 37, botezati “Ragin Bulls”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-105/Strike Fighters Squadron 105, botezati “Gunslingers”, zboara F/A-18E Super Hornet; VAW-123/Carrier Airborne Early Warning Squadron 123, botezati “Screwtops”, zboara E-2C Hawkeye; VAW-126/Carrier Airborne Early Warning Squadron 126, botezati “Seahawks”, zboara E-2C Hawkeye; VAQ-130/Electronic Attack Squadron 130, botezati “Zappers”, zboara EA-18G Prowler; VRC-40, Fleet Logistics Support Squadron 40, botezati “Rawhides”, zboara C-2A Greyhound; HSC-7, Helicopter Sea Combat Squadron 7, botezati “Dusty Dogs”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-74, Helicopter Maritime Strike Squadron 74, botezati “Swamp Foxes”, zboara MH-60R Seahawk.

Aripa este una dintre cele mai vechi in cadrul US Navy, s-a nascut pe data de 1 iulie 1938, fiind atasata portavionului USS Saratoga/CV-3, insa a servit in Pacific si pe portavioanele USS Yorktown/CV-5 si USS Enterprise/CV-6. Pe data de 25 septembrie 1943 a fost desemnata oficial Carrier Air Group 3/CVG-3. Poarta denumirea de Carrier Air Wings THREE/ CVW-3 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-5, se compune din 9 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NF. Opereaza pe USS Ronald Reagan/CVN-76 (nume de cod “Gipper”), baza la sol fiind Naval Air Facility/NAF Atsugi/Japonia, baza aero-navala fiind activa din 1950. CVW-5 se compune din 9 escadrile: VFA-27/Strike Fighter Squadron 27, botezati “Royal Maces”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-102/Strike Fighter Squadron 102, botezati “Diamondbacks”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-115/Strike Fighter Squadron 115, botezati “Eagles”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-195/Strike Fighters Squadron 195, botezati “Dambusters”, zboara F/A-18E Super Hornet; VAW-115/Carrier Airborne Early Warning Squadron 115, botezati “Liberty Bells”, zboara E-2C Hawkeye; VAQ-141/Electronic Attack Squadron 141, botezati “Shadowhawks”, zboara EA-18G Prowler; VRC-30, Fleet Logistics Support Squadron 30, botezati “Providers”, zboara C-2A Greyhound; HSC-12, Helicopter Sea Combat Squadron 12, botezati “Golden Falcons”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-77, Helicopter Maritime Strike Squadron 77, botezati “Saberhawks”, zboara MH-60R Seahawk.

AERONAVE APARTINAND CVW-5 IN HANGARUL USS RONALD REAGAN -2015

Aripa s-a nascut pe data de 15 februarie 1943, fiind numita initial Carrier Air Group Five/CVG-5. A fost primul grup aerian ambarcat care a ajuns in Coreea. O aeronava cu reactie F9F-3 Panthers apartinand escadrilei VF-51, a si marcat prima victorie aeriana in Coreea, un Yak-9 pe data de 3 iulie 1950. Poarta denumirea de Carrier Air Wings FIVE/ CVW-5 din data de 20 decembrie 1963. CVW-5 a luptat in Coreea,Vietnam,Golful Persic, Irak (incepand cu data de 17 ianuarie 1991, CVW-5 a participat la Operatiunea Furtuna Desertului, indeplinind in 43 de zile 3383 de misiuni deasupra Irakului, consumand peste 2000 de tone de munitii) si Afganistan;

– CVW-7, se compune din 8 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea AG. Opereaza pe USS Dwight D.Eisenhower/CVN-69, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Oceana/Virginia, baza aero-navala fiind activa din 1943. CVW-7 se compune din 8 escadrile: VFA-83/Strike Fighter Squadron 83, botezati “Rampagers”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-131/Strike Fighter Squadron 131, botezati “Wildcats”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-103/Strike Fighter Squadron 103, botezati “Jolly Rogers”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-143/Strike Fighters Squadron 143, botezati “Pukin Dogs”, zboara F/A-18E Super Hornet; VAW-121/Carrier Airborne Early Warning Squadron 121, botezati “Bluetails”, zboara E-2D Hawkeye; VAQ-140/Electronic Attack Squadron 140, botezati “Patriots”, zboara EA-18G Prowler; VRC-40, Fleet Logistics Support Squadron 40, botezati “Rawhides”, zboara C-2A Greyhound; HS-5, Helicopter Anti-Submarine Squadron 5, botezati “Nightdippers”, zboara MH-60S Seahawk;

Aripa s-a nascut pe data de 20 iulie 1943 la NAS Alameda/California ca parte a Carrier Air Group Eighteen/CVG-8, fiind atasata portavionului USS Intreprid/CV-11 servind in Pacific. Poarta denumirea de Carrier Air Wings SEVEN/ CVW-7 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-8, se compune din 9 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea AJ –deviza lor “Team Factory”. Opereaza pe USS George H.W. Bush/CVN-77 (Clasa Nimitz, Flota Atlanticului), baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Oceana/Virginia, baza aero-navala fiind activa din 1943. CVW-8 se compune din 9 escadrile: VFA-15/Strike Fighter Squadron 15, botezati “Valions”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-31/Strike Fighter Squadron 31, botezati “Tomcatters”, zboara F/A-18E Hornet; VFA-87/Strike Fighter Squadron 87, botezati “Golden Warriors”, zboara F/A-18C Super Hornet; VFA-213/Strike Fighters Squadron 213, botezati “Black Lions”, zboara F/A-18F Super Hornet; VAW-124/Carrier Airborne Early Warning Squadron 124, botezati “Bear Aces”, zboara E-2C/D Hawkeye; VAQ-141/Electronic Attack Squadron 141, botezati “Shadowhawks”, zboara EA-18G Prowler; VRC-40, Fleet Logistics Support Squadron 40, botezati “Rawhides”, zboara C-2A Greyhound; HSC-9, Helicopter Sea Combat Squadron 9, botezati “Tridents”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-70, Helicopter Maritime Strike Squadron 70, botezati “Spartans”, zboara MH-60R Seahawk;

Aripa s-a nascut pe data de 1 iunie 1943, fiind atasata portavionului USS Intreprid/CV-11. Poarta denumirea de Carrier Air Wings EIGHT/ CVW-8 din data de 20 decembrie 1963, initial numindu-se CVG-8;

– CVW-9, se compune din 9 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NG –deviza lor e “Excelenta in Miscare”. Opereaza pe USS John C.Stennis/CVN-74, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Lemoore/California, baza aero-navala fiind activa din 1961. CVW-9 se compune din 9 escadrile: VFA-41/Strike Fighter Squadron 41, botezati “Black Aces”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-14/Strike Fighter Squadron 14, botezati “Tophatters”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-97/Strike Fighter Squadron 97, botezati “Warhawks”, zboara F/A-18C Super Hornet; VFA-192/Strike Fighters Squadron 192, botezati “Golden Dagons”, zboara F/A-18C Hornet; VAW-112/Carrier Airborne Early Warning Squadron 112, botezati “Golden Hawks”, zboara E-2C Hawkeye; VAQ-133/Electronic Attack Squadron 133, botezati “Wizards”, zboara EA-18G Prowler; VRC-30, Fleet Logistics Support Squadron 30, botezati “Providers”, zboara C-2A Greyhound; HSC-8, Helicopter Sea Combat Squadron 8, botezati “Eightballers”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-71, Helicopter Maritime Strike Squadron 71, botezati “Raptors”, zboara MH-60R Seahawk.

Aripa s-a nascut pe data de 1 martie 1942, fiind atasata portavionului USS Hornet/CV-12. Poarta denumirea de Carrier Air Wings NINE/ CVW-9 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-11, se compune din 8 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NH –deviza lor e “Excelenta in Miscare”. Opereaza pe USS Nimitz/CVN-68, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Lemoore/California, baza aero-navala fiind activa din 1961. CVW-9 se compune din 8 escadrile: VFA-14/Strike Fighter Squadron 14, botezati “Tophatters”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-41/Strike Fighter Squadron 41, botezati “Black Aces”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-86/Strike Fighter Squadron 86, botezati “Sidewinders”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-97/Strike Fighters Squadron 97, botezati “Warhawks”, zboara F/A-18E Hornet; VAW-117/Carrier Airborne Early Warning Squadron 117, botezati “Wallbangers”, zboara Grumman E-2C HE2K Hawkeye 2000; VAQ-135/Electronic Attack Squadron 135, botezati “Black Ravens”, zboara EA-18G Growler; VRC-30, Fleet Logistics Support Squadron 30, botezati “Providers”, zboara C-2A Greyhound; HS-6, Helicopter Anti-Submarine Squadron 6, botezati “Indians”, zboara MH-60S/R Seahawk.

Aripa s-a nascut pe data de 27 octombrie 1942, numindu-se initial Carrier Air Group Eleven/CVG-11, fiind atasata portavioanelor de escorta USS Altamaha/ACV-18 si USS Long Island/ACV-1 (primul portavion de escorta din US Navy). Poarta denumirea de Carrier Air Wings ELEVEN/ CVW-11 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-14, se compune din 8 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NK –deviza lor e “Fortuna Favet Fortibus/Norocul Favorizeaza pe cei Indrazneti”. Opereaza pe USS Ronald Reagan/CVN-76, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Lemoore/California, baza aero-navala fiind activa din 1961. CVW-14 se compune din 8 escadrile: VFA-22/Strike Fighter Squadron 22, botezati “Fighting Redcocks”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-25/Strike Fighter Squadron 25, botezati “Fist of the Fleet”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-113/Strike Fighter Squadron 113, botezati “Stingers”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-115/Strike Fighters Squadron 115, botezati “Eagles”, zboara F/A-18E Super Hornet; VAW-113/Carrier Airborne Early Warning Squadron 113, botezati “Black Eagles”, zboara Grumman E-2C HE2K Hawkeye 2000; VAQ-139/Electronic Attack Squadron 139, botezati “Cougars”, zboara EA-18G Growler; VRC-30, Fleet Logistics Support Squadron 30, botezati “Providers”, zboara C-2A Greyhound; HS-4, Helicopter Anti-Submarine Squadron 4, botezati “Black Knights”, zboara MH-60S/R Seahawk. Interesant e faptul ca pilotii dispun la bordul portavionului de cabine cu cate doua paturi, acestia, pe timpul cat nava se afla in port, n-au obligatia de a ramane la bord. Marinarii, exceptand ofiterii, nu se bucura de atata lux, basca ca au salariile mai mici decat cele ale pilotilor.

MH-60S Seahawk

Aripa s-a nascut in iulie 1950 la NAS Miramar/California, fiind atasata portavionului USS Kearsarge/CV-33 cu care a participat la Razboiul din Coreea. Poarta denumirea de Carrier Air Wings FOURTEEN/ CVW-14 din data de 20 decembrie 1963;

– CVW-17, se compune din 8 escadrile, aeronavele avand pe deriva inmatricularea NA. Opereaza pe USS Carl Vinson/CVN-70, baza la sol fiind Naval Air Station/NAS Lemoore/California, baza aero-navala fiind activa din 1961. CVW-17 se compune din 8 escadrile: VFA-22/Strike Fighter Squadron 22, botezati “Fighting Redcocks”, zboara F/A-18F Super Hornet; VFA-81/Strike Fighter Squadron 81, botezati “Sunliners”, zboara F/A-18E Super Hornet; VFA-94/Strike Fighter Squadron 94, botezati “Mighty Shrikes”, zboara F/A-18C Hornet; VFA-113/Strike Fighters Squadron 113, botezati “Stingers”, zboara F/A-18C Hornet; VAW-116/Carrier Airborne Early Warning Squadron 116, botezati “Sun Kings”, zboara Grumman E-2C Hawkeye; VAQ-139/Electronic Attack Squadron 139, botezati “Cougars”, zboara EA-18G Growler; HSC-15, Helicopter Sea Combat Squadron 15, botezati “Red Lions”, zboara MH-60S Seahawk; HSM-73, Helicopter Maritime Strike Squadron 73, botezati “Battlecats”, zboara MH-60R Seahawk.

Aripa s-a nascut pe data de 1 aprilie 1944 iulie 1950 sub numele de Carrier Air Group Seventeen/CVG-17, fiind atasata portavionului USS Bennington/CV-20. Poarta denumirea de Carrier Air Wings SEVENTEEN/ CVW-17 din data de 1 noiembrie 1966.

Partea a IV-a

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.reagan.navy.mil/

news.usni.org › Aviation

www.navsource.org/archives/02/76.htm

www.history.com/shows/…/uss–ronald–reagan

www.iwar.org.uk/…/cvn-76-uss–ronald–reagan….

www.uscarriers.net/cvn76history.htm

www.militaryfactory.com/…/detail.asp?…USS–R…

www.navysite.de/cvn/cvn76.html

www.globalsecurity.org › … › Pacific Fleet

ronaldreagandivision.org