In principiu, in orice lupta, conteaza distanta de la care oponentul tau te poate angaja (lovi) fata de distanta de la care si tu poti lovi.
La fel in box, avantaj cel cu un brat mai lung, la fel la artilerie, avantaj cel cu raza mai mare si la fel in (sau mai ales) marina militara, aici unde posibilitatea de a angaja o nava adversa dincolo de raza armelor ei face toti bani si poate hotari cine merge acasa, cine pe fundul marii.
Discutia – in marina – are o vechime egala cu cea a introducerii tunului in lupta, pentru ca imediat ce artileria navala, in cele mai incipient si primitiv stadiu de dezvoltare, si-a facut aparitia, raza tunurilor a fost unul dintre cele mai importante criterii in desemnarea invingatorului.
Iar diferente mari intre tunurile de bronz cu incarcare pe la gura tevii, fata de rachetele anti-nava de astazi, conceptual vorbind, nu sunt; raza primeaza, ca si capacitatea de foc, posibilitatea de a trimite spre inamic o cantitate cat mai mare de munitie (astazi se numeste saturatie) cu o precizie cat mai ridicata.
Tunarii lui Nelson reuseau sa pastreze o cadenta mai mare decat cei francezi, dar cadenta nu inseamna nimic fara o raza suficient de mare. Degeaba ai o cadenta superioara daca nava inamica poate manevra in jurul tau la o distanta inaccesibila tunurilor tale, in timp ce tunurile inamice cu o raza superioara te piseaza constant.
Asadar raza, cantitatea si bineinteles precizia…
In primul rand salut in picioare decizia guvernului de a cumpara cele patru corvete SIGMA 10514, sper ca si modernizarea celor doua fregate sa fie in sfarsit demarata si mai sper ca cele sase nave sa fie compatibile din cat mai multe puncte de vedere…
Cum ar arata flota romaneasca dotata fiind cu doua fregate modernizate si inarmate, plus patru corvete nou-noute?! Ar arata foarte bine, dar cum ar arata ea pe ecranele radarelor rusesti sau de la bordul avioanelor de supraveghere maritima?!
SIGMA 10514 se afla deja in dotarea marinei indoneziene si varianta lor arata cam asa: deplasament 2300 to, lungime 105 metri, latime 14 metri cu un echipaj de 120 de oameni. La nivel de armament nava dispune de 12 celule pseudo-VLS pentru rachete AA cu raza scurta/medie (de fapt sunt VL MICA), doua lansatoare triple pentru torpile (presupun anti-submarin), tun de 76mm, rachete anti-nava Exocet (raza 80km), doua sisteme CIWS (destul de rahitice din punctul meu de vedere). Corvetele mai pot lua la bord un elicopter mediu – detin si hangar – iar modularitatea proiectului le permite sa fie dotate inclusive cu sonar tractat.
Iar in Indonezia se discuta de o varianta mai bine inarmata a SIGMA 10514, care ar urma sa aiba la bord VLS-uri veritabile dotate cu racheta AA cu raza medie Aster 15. Asadar proiectul poate accepta modificari semnificative in functie de cerintele clientului.
Cu alte cuvinte (daca ne uitam cu atentie la ele) aceste corvete sunt destinate sa duca lupta anti submarin, sa escorteze convoaie, sa ofere protectie in lupta apropiata unui grup de nave si sa poata lansa si rachete anti-nava. Par a fi nave gandite sa lupte in retea, sa se sustina una pe alta, posibil cu rol complementar.
Probabil ca in caz de conflict fregatele si corvetele vor forma un singur grup naval de lupta, impartit in doua, cu cate o fregata si doua corvete in fiecare flanc. Nu stim ce dotari vor avea fregatele, daca insa ne uitam la corvete, Type 22R ar trebui sa compenseze cu posibilitatea de lupta anti-aeriana/anti-racheta la raza medie (nu cred ca vom avea si interceptori cu raza lunga), o fregata fiind, in principiu, nava de comanda a unei mini-flotile.
Problema nu rezida in dotarea navelor noastre ci in dotarea navelor si bateriilor de coasta rusesti. Imediat ce a aparut sitrea cu cele 4 corvete am inceput sa ma intreb cum vom face sa le putem si folosi cu adevarat in caz de conflict.
Revenim acum la inceputul articolului:
RAZA!
Putem discuta despre rezistenta la bruiaj a rachetelor anti-nava/croaziera rusesti, poate sunt mai slabe decat cele vestice, poate, dar prin doua aspecte sunt net superioare: viteza supersonica – aproape de Mach 3 si raza de 600km (sase sute de km!). Am mai putea adauga aici si masa enorma de 3 tone, sau incarcatura de lupta de 250kg (similara cu ce au americanii pe Harpoon)!
Am vazut cu totii – chiar aici pe site – cum o fregata Type 22 rezista (vorba vine) unei lovituri cu o racheta anti-nava vestica, desi nava respectiva nu mai are capacitate de lupta. Dar ne putem inchipui doar cum ar rezista o Type 22 in fata unei P 800, care ar atinge tinta cu viteza supersonica (2 Mach) si cu toata energia de impact generate de cele 3 tone (in realitate mai putin datorita combustibilului consumat).
Probabil ca ar rupe nava in doua.
Problema noastra este aici RAZA. Rusii ar putea angaja navele noastre de la aproximativ 600km, in timp ce noi am putea sa angajam navele rusesti abia de la 180km (daca am avea Exocet MM40 Block 3), +200km (in cazul RBS 15 MK III) si abia daca am dispune de AGM-84L HARPOON Block II, cu raza de +280km, am putea sa-i haituim intr-o anumita conjuncture foarte favorabila noua…
Orice alte variante de rachete anti-nava le-am transporta degeaba la bord. Bineinteles ca intr-o astfel de lupta extrem de importante sunt sistemele de razboi electronic – pasive si active, dar referindu-ne strict la raza, fostii sovietici stau mai bine, iar daca ne gandim si la rachetele lor de croaziera Kalibr, cu o raza de peste 2500km – si care pot ataca si tinte navale in miscare (nu uitati ca Brahmos este la origine o racheta anti-nava derivata din P 800 Oniks) – ne gandim ca protectia flotei trebuie intarita.
Intarita mai ales din punctual de vedere al razboiului electronic!
Cantitatea de munitie aruncata in capul inamicului (scuze pentru exprimarea ceva mai colocviala)
Lasand la o parte raza, doar ruginitura aia de Moskva poate lansa spre noi 16 rachete anti-nava grele (P 500 Bazalt), plus lansatoarele P 800 Bastion de pe tarm, plus alte nave, plus submarinele din Marea Neagra, astfel ca oricum am privi problema un atac la saturatie impotriva flotei romanesti va fi probabil miscarea de deschidere in caz de ca se va ajunge la asa ceva.
Cu ce putem noi sa ne aparam in fata a 30 de rachete anti-nava, alte cateva rachete de croaziera, poate si cateva avioane? Aproape cu nimic, doar daca am avea bafta chioara ca in momentul respectiv un “mic” Ticonderoga sa fie de fata, altfel chiar nu cred ca am mai prinde a doua zi…
Pai atunci la ce ne mai trebuie domne nave de lupta daca rusii ni le pot face praf?
Realitatea nu-i chiar atat de neagra, norvegienii, suedezii, finlandezii, chiar si britanicii, ar trebui sa-si scufunde flotele si sa plece acasa, daca rationamentul de mai sus ar fi 100% corect, dar in realitate lucrurile sunt mai nuantate.
Rachetele rusesti sunt destul de vechi, sistemele de conducere a focului sunt si ele mai trecute, pe de alta parte ne-am putea dota cu sisteme serioase de razboi electronic, iar pe de alta parte o aparare navala se face si ea stratificat.
Am putea sa ne gandim mai serios la rachetele alea cu raza lunga de actiune – probabil Patriot, ne mai putem gandi la sprijinirea navelor cu rachete anti-nava cu baza la tarm, o aviatie dotata cu racheta anti-nava, iar pe de alta parte, in caz de conflict noi oricum nu avem de gand sa ocupam Crimeea, iar lupta in defensiva are avantajele ei…
Dar, submarinul ar fi alonja noastra mai alunga, in timp ce flota de suprafata ar fi blocajul. Oricum o dau, la orice strategie navala m-as gandi, ajung inexorabil la necesitatea stringenta a submarinului ca mijloc de aparare/atac foarte eficient in fata rusilor de la Sevastopol si Novorossiysk, in esenta cam singura capacitate care i-ar face sa se mai gandeasca.
Corvetele vor veni, cel mai probabil, in intampinarea celor sase submarine Kilo care vor popula in curand Marea Neagra. Este un pas normal, de bun simt si responsabil, dar in imaginea de ansamblu nu suficient.
GeorgeGMT
The post Alonja scurta appeared first on Romania Military.