Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la societatea americană este cultura care vede şi acceptă eşecul ca făcând parte din viaţă. Acest tip de societate ştie să-şi asume un eşec şi să înveţe tot ceea ce e de învăţat din el. Ascunderea gunoiului sub preş nu-i prea caracterizează pe americani, chiar dacă au şi ei uscăturile lor, ca toţi ceilalţi. Însă, de data aceasta, „gunoiul” ascuns ani la rând sub preş a produs consecinţe nefaste. Iar anul încă nu s-a terminat…
Ieşirea din serviciul activ al US Navy a două nave foarte importante în economia relaţiilor geopolitice din Pacific şi pierderea a 17 marinari americani au determinat US Navy să ordone o pauză operaţională în activitatea flotei şi o anchetă amănunţită pentru a determina şi remedia cauzele care au stat la baza acestor accidente.
Un tribut adus marinarilor de pe USS John S. Mc Cain. Sursa: uss john s mc cain facebook
Concluziile raportului ajuns în presa de specialitate ne indică faptul că US Navy şi Congresul american sunt principalii vinovaţi, acţiunile sau inacţiunile lor conducând într-un final la cele două evenimente grave după o serie de alte două incidente în care nave aparţinând Flotei a VII-a a US Navy au fost avariate.
Practica bugetară defectuoasă a Congresului şi politicile de antrenament şi certificare ale US Navy s-au combinat nefericit conducând la cele două accidente, după cum chiar marina americană şi Government Accountability Office (GAO) o spun. Nenumăratele reduceri bugetare au afectat dramatic operaţiunile de întreţinere ale navelor dar şi practicile de antrenament şi certificare. Marina, urmare a cererilor politicului, a supraîncarcat şi aglomerat navele şi pe marinarii Flotei a VII-a care au fost nevoiţi să crească tempoul operaţional în detrimentul siguranţei.
Conform GAO, în Ianuarie 2015, distrugătoarele şi crucişătoarele Flotei a VII-a cu baza în Japonia, aveau 93% din certificările necesare operării valabile în timp ce, 7% din acestea erau expirate. În Iunie 2017, după doar doi ani şi câteva luni, un procent de 37% din aceste certificări necesare erau expirate…
Navelor cu baza în Japonia le lipseau antrenamentul pur şi simplu pentru că nu aveau când să se antreneze. De obicei, navele US Navy cu baza în SUA sunt operate în baza unui ciclu de 36 de luni: 6,5 luni nava este blocată pentru operaţiuni de întreţinere, 9,5 luni nava este implicată în exerciţii în apele SUA pentru a obţine certificările necesare detaşării, 7 luni nava îndeplineşte operaţiuni de luptă la care se adaugă încă 13 luni când nava este păstrată disponibilă pentru îndeplinirea de misiuni de luptă.
Prin comparaţie, navele detaşate în porturi străine (cum ar fi cele din Japonia) sunt operate în baza unor cicluri de 24 de luni: 8 luni nava este blocată cu operaţiuni de întreţinere şi 16 luni nava execută misiuni de luptă. După cum iese în evidenţă, lipseşte perioada de exerciţii şi antrenament pentru obţinerea certificatelor de operare.
Sursa: GAO (Government Accountability Office)
Adaug şi un tabel provenind tot de la GAO care evidenţiază si ciclul de 24 de luni utilizat în cazul navelor cu baza în Spania, nave aflate în aria de operaţiuni a Flotei a VI-a.
Sursa: GAO
Deşi comandanţii Flotei a VII-a au promis GAO să reintroducă perioada de pregătire pentru certificarea navei şi a echipajului, acest lucru nu s-a întâmplat, cel mai probabil datorită presiunii politicului de a creşte prezenţa US Navy în zona Pacificului, în urma acţiunilor din ce în ce mai agresive ale Chinei şi Coreei de Nord. Asta în condiţiile în care flota US Navy este la un minim istoric din punct de vedere al numărului de unităţi.
De asemenea, GAO a descoperit că nici operaţiunile de întreţinere nu erau efectuate conform procedurilor, presupunându-se în mod eronat că toate potenţialele probleme majore vor fi rezolvate cu ocazia retrimiterii navelor în SUA, după o detaşare de 7 până la 10 ani, conform procedurilor US Navy. Lucru care nu s-a întâmplat cel mai probabil în cazul celor mai multe nave. De altfel, defecţiunile majore la navele flotei aproape s-au dublat din 2009 până în 2014.
La data accidentului, USS Fitzgerald depăşise semnificativ termenul de 10 ani, iar USS John S. McCain era în Japonia de peste 20 de ani. Ambele nave sunt din primul Flight al clasei Arleigh Burke.
DDG 62 USS Fitzgerald după accidentul cu ACX Crystal. Sursa: wikipedia
Evident, Congresul ar fi fericit ca aceste nave să nu mai fie detaşate în Japonia pentru beneficiile economice pe care le-ar aduce comunităţilor locale din SUA. Însă, cel mai probabil, acest lucru nu se va întâmpla din motive operaţionale.
La cele de mai sus se adaugă şi concluziile unui studiu din 2014 care a evidenţiat faptul că marinarii munceau 108 ore pe săptămână, adică 15,4 ore pe zi, şapte zile pe săptămână, ceea ce e foarte mult, mai ales dacă adăugăm şi condiţiile psihologice specifice unei nave aflate în misiune.
Pe lângă toţi aceşti factori, intervine şi cel de leadership (iertată fie-mi romgleza) iar aici mă refer la comandanţii navelor care trebuie să asigure certificarea ofiţerilor de cart, coeziunea si nivelul de pregătire al echipajelor, acestea fiind în aria lor de responsabilitate.
În loc de concluzie… Ca la „Dezastre în aer”, şi aceste accidente sunt rezultatul unui cumul de factori:
- operaţiunile de întreţinere deficitare care de altfel au condus şi la speculaţiile privind avaria la instalaţia de guvernare a USS John S. McCain;
- slaba pregătire a echipajelor coroborată cu oboseala lor, accentuată de creşterea duratei şi frecvenţei misiunilor pe mare. Nerespectarea procedurilor de certificare a navelor;
- numărul mic de nave raportat la cerinţele operaţionale în creştere şi situaţia geopolitică tensionată din zona Pacificului;
- lipsa unui buget adecvat cerinţelor.
Nu în ultimul rând nu pot să nu remarc faptul că, deşi toate aceste disfuncţionalităţi fuseseră sesizate de GAO în mai multe rânduri, nimic nu s-a schimbat, Flota a VII-a fiind practic nevoită să se descurce cu puţine nave şi un buget alocat cheltuielilor de întreţinere neregulat şi insuficient. Iar dacă ne uităm la rata de accidente a F18, înţelegem că şi alte categorii de forţe din armata americană se confruntă cu probleme similare.
O pauză operaţională nu va rezolva toate aceste probleme. Incapacitatea Congresului de a adopta un buget adevărat şi preferinţa pentru acele Continuing Resolutions nu va îmbunătăţi lucrurile nici din perspectivă financiară. Iar ritmul actual de construcţie de noi nave nu este de natură a acoperi necesităţile de unităţi ale US Navy.
Prin urmare, în opinia mea, ne putem aştepta la o încetinire a ritmului operaţional dar şi la noi incidente care să implice navele US Navy. Make US Navy great, again? Vom vedea…
Nicolae Hariuc
Surse:
The post Buletin naval – ce se întâmplă cu Flota a VII-a? (nr. 7/Septembrie 2017) appeared first on Romania Military.