Planuri romanesti de criza la Pontul Euxin

Contextul, la 300 de kilometri de coasta noastra:

Hartile situatiei prezentei ruse in Crimeea (sursa: Atlanticcouncil.org)

In ceea ce ne priveste: planuri peste planuri si deasupra alte planuri, dar extrem de stravezii! Pentru ca pe partea de implementare nu prea se intampla nimic… si in curand riscam intrarea intr-o noua criza care va amana o mare parte din planurile actuale de inzestrare, iar banii alocati ramasi se vor subtia substantial.

Ce avem – pe malul baltii negre vom fi in curand “acoperiti” de umbrela Patriot, impreuna cu apropiatul program SHORAD/VSHORAD si de bateriile de coasta ca rezolvate intr-o perpetua licitatie, pe apa situatia e mai trista. Sa incepem cu “plutitoarele”…

Harta zonelor gri militarizate de rusi in zona Marii Negre

Ca tot se tot aude din cand in cand cum ca, pe langa programul corvetelor si al modernizarii fregatelor Type22 s-ar dori si un Marasesti mai modern… iar Tetalurile ar fi trebuit deja sa fie reparate (2 Tetal I si 2 Tetal II). Pornind de la un articol aparut tot aici, sa recapitulam ce a insemnat modernizarea celor 3 nave Orkan poloneze in 2002-2007 pentru suma de 76 mil. euro: sistem de management al luptei Tacticos (integrand tunurile 76 mm – AK176M & 30 mm – AK630M), radar de cautare Sea Giraffe 3D, radar de control al focului Sting EO, un nou radar de navigatie, sistem de comunicatii cu Link 11, sistemul lansare al rachetelor RBS-15 Mk.3, sistemul IFF si cel de razboi electronic.

NSM LCS

Orkanul polonez (Grom) modernizat

La pret actualizat, o operatiune similara s-ar ridica probabil la 30-35 mil. euro/nava, care sa includa eventual si adaugarea unui lansator MANPAD dublu sau cvadruplu, integrarea de munitie moderna pentru AK-630M (airburst programabila 30×165mm AO-18), capacitate de lansare si comunicare cu UAS-uri (macar ScanEagle?) si posibila adaugare in borduri a unor mitraliere grele/tunuri (cal. 12,7mm/ 14,5mm, 20/25mm) pentru autoprotectie. Solutia rachetelor antinava va fi data de rezultatul licitatiei bateriei de coasta, iar VSHORAD-urile pot fi achizitionate in cadrul programului MANPAD sau separat, daca acesta este taraganat.

1.) In program ar putea intra cele 3 Tarantule ale noastre pentru aproximativ 100 mil. euro, dar sa nu uitam ca polonezii au decomisionat 4 Tarantule, cu care ne-am putea completa efectivul la nevoie (+130 mil. euro) daca nu le-au taiat inca, bulgarii detinand si ei inca o nava: ORP Górnik (434), ORP Hutnik (435), ORP Metalowiec (436), ORP Rolnik (437).

2.) Ca tot pomenisem de Tetalurile “modernizate”, cele 4 ar putea beneficia de un program similar, cu optiunea suplimentara pentru un sistem un (SEA)RAM (6-10 mil.$ in functie de optiuni), sonar modern si capacitate de operare elicopter mic-mediu. In aceste conditii, costul total estimat ar fi de 160 mil. euro.

Pentru comparatie, echiparea unei corvete rusesti clasa Buyan M (sursa foto):

O alternativa in locul modernizarii claselor Tetal Si Tarantul ar fi fost importul la cheie a unor nave occidentale proaspat decomisionate si relativ bine echipate. Din moment ce s-a acceptat reparatia si modernizarea platformelor existente in inventar, este logic ca modernizarea sa vizeze si sistemele de detectie si armament.

3.) “Cireasa de pe tort” (insa nerecomandata de unele voci avizate), pe calapodul dorintei exprimate de fortele navale, ar fi Marasesti ca nava de scoala si sprijin, modernizat cu un pachet similar Tetal-urilor. O optiune suplimentara (justificata?) ar putea fi inlocuirea celei de-a doua turele prova (in elevatie) cu un spatiu in fata puntii de comanda pentru o duzina de VLS-uri compacte pentru SHORAD (Mica/ESSM) sau a doua lansatoare orientabile a cate 8 canistre tip MK-28. Aceasta ar insemna probabil 50-60 mil. euro, in functie de solutie.

Pentru iubitorii de ESSM: Mk-28

Practic fregata Marasesti si cele 4 Tetal ar constitui pentru urmatorii 10-12 ani un grup de scoala,patrulare si cu capacitati limitate dar totusi semnificative de lupta, complementar celui al fregatelor britanice si noilor corvete, aceste corvete noi devenind operationale spre sfarsitul decadei. Retragerea Marasesti ar putea fi efectuata in deceniul urmator, dupa intrarea in serviciu a unei noi fregate, ceea ce ar putea deschide calea inlocuirii si celor 2 fregate britanice. Este clar ca peste alti ani buni, este inevitabila inlocuirea fregatelor T-22, Tetalurilor si NPR-urilor Tarantul cu niste.cu OPV-uri adevarate si NPR-uri moderne.

4.) Elicopterele sunt importante, dar e nevoie sa integreze pe Pume (au torpile?) macar Spike -ER si NLOS, sa nu mai vorbim de Marte sau NSM si Exocet, care ar putea veni la pachet cu alte elicoptere (H-215M sau MH-60R). Familia Spike este deja prezenta pe familia SOCAT dar probabil si in avionica mostenita catre Puma Naval, deci activarea acestei functionalitati ar trebui sa coste o suma modica. Ramane problema integrarii IFF si a capacitatii de a oferi solutie de tragere pentru radarul ambarcat, dar si optiunea re-echiparii lor cu motoare Makila, semnificativ mai puternice. La cele 3 Puma Naval se pot adauga inca cel putin 4 elicoptere similare pentru viitoarele corvete si cateva elicoptere medii-mici (familia H135/145/Dauphin sau echivalenti precum si H-160 in viitor) pentru actualele corvete (care doar pot opera elicoptere, dar nu au hangar), dar si cateva elicoptere medii pentru componenta cu baza la tarm. Toata distractia aripilor rotative marine ar mai putea consuma 120-150 mil. euro.

5.) Intorcandu-ne pe uscat, bateriile de coasta (care sper ca or fi cumparate anul acesta) ar putea fi incadrate cu sisteme de lansare Spike NLOS si cu artilerie reactiva sau chiar clasica, pentru protectia litoralului. Deci inca vreo cateva zeci de milioane de euro.

Spike NLOS – versiunea cu lansator pe vehicul minimalist

In aer, tot pe termen scurt adica de urgenta, este necesara prezenta aviatiei, nu doar pentru politie aeriana, ci si cu capacitati de patrulare, cautare si atac antinava si antisubmarin.

6.) Cum programul F-16 romanesc se desfasoara cu incetinitorul, fara sanse de a avea mai mult de o escadrila serioasa inainte de mijlocul deceniului, MIG-21 Lancer ar putea fi refolosit, cu un pic de modernizare si integrarea unor sisteme de arme, in pozitie avansata si rol de interceptie aeriana dar si antinava. Cheia este radarul ELTA EL/M 2032, care exceleaza in capacitatile de descoperire maritima (spre 200 mile nautice / 370km in varianta cu antena standard, probabil sub 300km cu antena de pe Lancer) si care a fost deja integrat cu AGM-84L Harpoon in avionica de pe Sepecat Jaguar indiene. Integrarea unei rachete antinava pe MIG-21 Lancer, alaturi de SDB si o racheta aer-aer mai moderna pentru autoprotectie ar putea insemna o misiune mai adaptata varstei aeronavei si capacitatilor sale (Strike Lancer). Integrarea unor astfel de sisteme de armament in avionica Lancer ar putea costa intre 15-18 mil.$/ model.

Acelasi efect s-ar fi putut obtine prin achizitionarea unor aparate second-hand deja inzestrate cu aceste capacitati (Mirage F-1, Mirage 2000). Cumulat, optiunea de modernizare de mai sus ar costa pana in 120 mil. $ pentru doua duzini de aeronave.

O alternativa complementara, penalizata de numarul inca mic de aeronave F-16 ar fi integrarea Harpoon sau JSM pe F-16 A/B MLU. Chiar daca Tape 5.2R si nici chiar 6.x nu includ integrarea Harpoon sau JSM, aceasta se face separat, cum a fost cazul F-16 A/B Blck20 taiwaneze.

F-16 A/B MLU norvegian cu JSM atarnat pentru teste

7.) Si pentru ca tot au sosit americanii cu ele la Campia Turzii, eventual macar un sistem MQ-9 Reaper cu capacitati de patrulare marina (Sea Guardian) – pe olandezi i-a costat 123 milioane $ un astfel de sistem la pachet cuprinzand: 4 aeronave, 4 statii la sol, 6 motoare, radar cu apertura sintetica pentru cautari maritime pe suprafete mari (“Maritime Wide Area Search”) General Atomics’ Lynx, sisteme de tintire si echiament de sprijin, impreuna cu formare, piese de schimb si mentenanta care asigura 3400 ore de zbor pe 3 ani. In timp, o astfel de capacitate poate fi dublata sau triplata ca numar de aeronave si statii la sol, formand ceea ce am putea numi o escadrila. Deci doua astfel de sisteme ar costa in jur de 250 mil. $.

MQ-9 Sea Guardian

8.) Iar pentru cei din liga superioara care chiar vor sa stie ce se intampla in ligheanul pontic dar sa si reactioneze armat, sunt necesare aeronave de patrulare si lupta maritima: ideal familia S3 Viking, dar cel mai probabil ar trebui sa ne multumim cu niste derivati ai aerobuzelor pe care le avem deja in dotare… Costul este probabil de ordinul a catorva zeci de milioane de dolari/aeronava, ceea ce ar insemna o cheltuiala totala in jurul a 100 mil. $.

S-3 Viking recent pensionat (sursa Military Today)

Tragand linie la socotitoare, cu sistemele enumerate mai sus ne putem astepta la o cheltuiala in jurul a 1 mld. $, suplimentar fata de costul programului noilor corvete + modernizarea fregatelor, suma cheltuibila in mai multe transe anuale. In plus, majoritatea achizitiilor pot fi sparte in transe sub 100 mil.euro, nefiind nevoie de aprobari speciale ale legislativului.

Odata incheiata constructia celor 4 corvete spre sfarsitul deceniului, ar fi interesanta extinderea contractului cu inca doua bucati (+600 mil. euro), configurate posibil diferit fata de primul lot in functie de nevoile identificate la momentul respectiv. Intrarea in uz a acestor doua corvete suplimentare ar putea coincide cu retragerea primelor doua Tetal 1 si refolosirea unei parti a echipamentului inca modern de pe acestea pentru echiparea corvetelor si a restului eventual pentru 2 OPV-uri.