Ca orice subiect de „știri” în România, povestea achiziției celor două Airbus H-215M pentru Forțele Navale Române a început deja să se estompeze. Cererea MApN adresată Parlamentului (achiziția depășește pragul de 100 milioane euro) a fost aprobată în 26 octombrie așa că, de aici încolo, lucrurile ar trebui să meargă destul de „lin” dat fiind că nu este vorba de o altă licitație.
Super Puma al marinei chiliene. Sursa: wikipedia
Nu voi discuta aici despre preț, considerat prea mare de mai toată lumea, incapabilă să vadă mai departe de cele două carcase cumpărate. Elicopterele navale sunt o „specie” destul de scumpă. În principiu, H-215M e în aceeași clasă cu MH-60R (11 tone) iar americanii sunt suficient de transparenți pentru a ne face o idee despre prețurile unui program de dotare cu elicoptere navale. Mai multe exemple aveți aici și aici, cu mențiunea că, în cele mai multe cazuri, notificările DSCA conțin prețuri maximale, prețul final al contractului fiind de obicei mai mic.
Primul lucru care mi-a atras atenția a fost următoarea formulare: „prin achiziția de elicoptere cu capabilități de luptă la suprafață vor fi asigurate echipamente cu destinație militară și sisteme de armament care vor spori capacitatea de lovire a forțelor proprii și aliate, creând posibilitatea unor reacții rapide și adecvate la potențialele amenințări actuale.”
Și, mai departe clasica (atât s-a putut), „din analiza realizată la nivelul MApN a rezultat că varianta optimă de realizare a capabilității de luptă la suprafață se asigură cu elicoptere H215M.” Parol! Țațo! Cum s-a ajuns la această concluzie? Nu știm și nici nu vom ști vreodată deși n-ar fi fost foarte greu să se aducă câteva argumente de bun simț, precum similaritatea constructivă cu Puma Naval și capacitatea de a le întreține în țară la IAR Brașov, ca să dau un exemplu rapid.
Toate bune și frumoase, dar, în banii aștia, de ce nu și „capabilitatea” (urăsc cuvântul ăsta, pare-se că de capacități n-a auzit nimeni) de luptă anti-submarin? „Decât” întreb! (retoric, nu mă aștept la vreun răspuns…)
Dar să trecem mai departe. În ceea ce privește prețul programului, cei de la MApN au răspuns unei solicitări de clarificare a G4Media cu informațiile de mai jos:
Ministerul Apărării Naționale a explicat într-un răspuns pentru G4Media de ce valoarea achiziției este estimată la 150 de milioane de euro: ea cuprinde, pe lângă cele două elicoptere propriu-zise, achiziția și instalarea la bordul aeronavelor a echipamentelor specifice capabilității de luptă anti-navă la suprafață, suportul logistic integrat pentru operarea elicopterelor și a sistemelor de armament, instruirea personalului navigant și asigurarea stocurilor de muniție pentru sistemele de luptă. Valoarea finală a achiziției va fi stabilită după primirea aprobării Parlamentului, în urma derulării procedurii specifice. Cele două două elicoptere H215M cu capabilități de luptă anti-navă la suprafață (Anti-Surface Warfare – ASuW) de ultimă generație vor intra în dotarea Forțelor Navale Române, potrivit MApN.
Opțiunile pentru arma principală a acestui elicopter – racheta anti-navă, sunt destul de limitate (va fi o afacere integral franceză): MBDA Exocet AM 39 (rază de acțiune +70 km) sau MBDA Sea Venom (rază de acțiune +20 km). O altă opțiune ar fi și Martlet a celor de la Thales, dar dat fiind că e făcută pentru britanici, s-ar putea să nu fie cazul…
Oricum ar fi, fără a cunoaște detaliile contractului este imposibil să ne pronunțăm asupra prețului. Acesta nu este nici mare, nici mic atunci când îl comparăm cu programe similare recente.
Astfel, Grupul 256 elicoptere din cadrul Forțelor Navale Române va primi două noi elicoptere specializate în lupta împotriva țintelor de suprafață alături de cele trei specializate în lupta împotriva submarinelor. Dacă limitările Pumelor noastre navale nu permit un rol dual – suprafață & submarin, H-215M care dispune de motoare mai puternice ar trebui să poată face ambele lucruri. Altfel, sunt șanse mari ca T22-urile să plece cu două elicoptere la bord pentru a putea îndeplini ambele misiuni.
Prin urmare, avem șansa de a cumpăra un elicopter naval multirol dar noi îl luam specializat „decât” în lupta „la suprafață”. În condițiile în care bugetul alocat ar trebui să fie suficient pentru un elicopter multirol dacă ne uităm la achizițiile similare ale unora sau altora. Al doilea lucru care merită menționat e cifra: două unități. De ce doar două? Lipsă de bani la buget? Se putea face un contract cadru cu achiziția etapizată. Eu sper că, în viitorul apropiat, vor urma încă două, nu de alta, dar vor să comande patru corvete…
După cum spuneam mai sus, achiziția H-215M pare să aibă sens din punct de vedere logistic, cred că întreținerea elicopterelor va putea fi făcută integral la Brașov. Bine că nu am luat NH-90…
Mai rămâne să vedem un contract semnat și un termen de livrare a întregului pachet.
În opinia mea, dacă în 2024 intră în dotare bateria de coastă cu rachete anti-navă NSM, primim cele două Airbus H-215M înarmate cu rachete anti-navă și se materializează și achiziția sistemului Hermes 450 naval, lucrurile vor începe să arate ceva mai bine pentru Forțele Navale Române la Marea Neagră.
The post Buletin naval. Câteva gânduri pe marginea achiziției de elicoptere H-215M appeared first on Romania Military.